1. [MDA2] bâcsit2, ~ă a [At: REV. CRIT. III, 87 / V: băc~, buc~ / Pl: ~iți, ~e / E: bâcsi] 1 Umplut până la refuz. 2 îndesat2. 3 Ticsit2. 4 Înghesuit2.
2. [MDA2] bâcsit1 sn [At: DA ms / V: băc~, buc~ / Pl: ~uri / E: bâcsi] 1 Bâcsire (1). 2 Îndesare. 3 Ticsire. 4 Bâcsire (4).
3. [MDA2] băcsi vtr vz bâcsi
4. [MDA2] băcsit2, ~ă a vz bâcsit2
5. [MDA2] băcsit1 sn vz bâcsit1
6. [MDA2] bâcsi [At: HEM 2831 / V: băc~, buc~ / Pzi: ~sesc / E: ctm băga + ticsi] 1 vt A umple ceva până la refuz. 2 vt A îndesa. 3 vt A ticsi. 4 vr A se înghesui unul într-altul.
7. [MDA2] bucsi v vz băcsi
8. [MDA2] bucsit2, ~ă a vz băcsit2
9. [MDA2] bucsit1 sn vz băcsit1
10. [CADE] BÎCSI (-sesc) vb. tr. A îndesa, a ticsi, a înțesa, a înghesui: am bîcsit toate lucrurile într’o singură odaie (PAMF.) [👉 ÎMBÎCSI].
11. [CADE] ÎMBÎCSI (-sesc) vb. tr. și refl.: A (se) îndesa, a (se) ticsi, a (se înțesa ¶ 2 A face sau a deveni înnăbușitor: s’a îmbîcsit aerul, s’a lăsat o duhoare apăsătoare (LUNG.) [👉 BÎCSI].
12. [Șăineanu, ed. VI] băcsì v. 1. a ticsi, a îndesa; 2. a se lipi și intra unul într’altul: îi se băcsise părul. [Origină necunoscută].
13. [Șăineanu, ed. VI] băcsit a. îndesat, înțesat.
14. [Șăineanu, ed. VI] bucsi v. Mold. V. băcsì.
15. [Scriban] bîcsésc și bîcșésc V. bucșesc și îmbîcșesc.
16. [DER] bîcsi (-sesc, -it), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva < gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL