1. [MDA2] bâzdoc sn vz băzdâc
2. [Șăineanu, ed. VI] bâzdoc n. arțag: din chiar senin îi sare bâzdocul. [Pentru accepțiunea figurată, cf. dial. bâzdară, streche: arțagul e asimilat unei sbărnăituri de insectă].
3. [DEX '09] BÂZDÂC, bâzdâcuri, s. n. (Fam.) Toană1, capriciu, hachiță. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – Et. nec.
4. [MDA2] bâzdâc sn [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~uri / V: ~dâg[1], bâzdoc, bâzic / E: nct] 1 Capriciu. 2 (Îe) A-i veni (cuiva) ~ul A-l apuca deodată pofta de ceva. 3 (Îe) A-i sări (cuiva) ~ul A se supăra din nimic Si: a-i sări țandăra. 4 (Arg; îe) A avea ~dâg A avea farmec, grație.
5. [MDA2] bâzic sn vz bâzdâc
6. [DEXI] bîzdîc s.n. (fam.) Toană, capriciu, hachiță; supărare ușoară. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bîzdîcul = a se supăra. Îi sărea bîzdîcul dintr-o nimică (SADOV.). A-i veni (cuiva) sau a-l apuca (pe cineva) bîzdîcul = a-i veni cuiva pe neașteptate pofta de ceva; a avea toane. • pl. -uri. /etimol. nec.
7. [CADE] BĂZDOC – BÎZDOC.
8. [CADE] BÎZDOACĂ (pl. -ce) sf., BÎZDOC (pl. -oace) sn. Olten. Ciomag gros cu măciucă la capăt: Să-mi dai flintă ghintuită, Să-mi dai bîzdoacă pîrlită (TOC.); fig.: a-i sări bîzdocul, a se supăra deodată, fără pricină, a-i sări țandăra: din chiar senin îi sare bîzdocul (L.-M.).
9. [DEX '98] BÂZDÂC s. n. (Fam.) Toană1, capriciu, hachițe. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – Et. nec.
10. [DLRLC] BÎZDÎC, s. n. (Familiar, în expr.) A-i sări (cuiva) bîzdîcul = a-i sări (cuiva) țandăra, a se supăra ușor. Să știți că Niculăieș Mînecuță s-a supărat... Așa era și în sat. Îi sărea bîzdîcul dintr-o nimică. SADOVEANU, P. M. 31. A-i veni (cuiva) sau a-l apuca (pe cineva) bîzdîcul = a-i veni (cuiva) pe neașteptate pofta de ceva, a-l apuca (pe cineva) toanele sau hachițele.
11. [DLRM] BÎZDÎC s. n. (Fam.) Supărare ușoară, toane, capriciu. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bîzdîcul = a se supăra. A-i veni (cuiva) sau a-l apuca (pe cineva) bîzdîcul = a-l apuca (pe cineva) pe neașteptate pofta de ceva; a avea toane.
12. [Scriban] bîzdîc n., pl. e și urĭ și -óc pl. oace (pol. bzdyk, hodorog, babalîc, nebun). Munt. Fam. Capriciŭ, hachiță: a-țĭ veni (saŭ a-țĭ sări) bîzdîcu. – Și bîzîc (Bz.). V. moțoc și harțag.
13. [DOOM 3] bâzdâc (fam.) s. n., pl. bâzdâcuri
14. [DOOM 2] bâzdâc (fam.) s. n., pl. bâzdâcuri
15. [DER] bîzdîc (bîzdîcuri), s. n. – Capriciu, toană, hachițe. – Var. bîzdîg, bîzdoc. Formație hazlie compusă din sb. bazdrk „pîrț”, rus. bzdjoch „pîrț”, cu dîcă „turbare” (< sl. dikŭ „sălbatic”). Scriban propune o legătură, puțin probabilă, cu pol. bzdyk „bătrîn ramolit, hodorog”.
16. [Argou] a i se scula bâzdâcul expr. 1. a i se năzări, a-i veni un gând ciudat și neașteptat. 2. (er.) a se excita.
17. [Argou] a o mânca bâzdâcul expr. (er. – d. femei) a fi excitată, a avea apetit sexual.
18. [Argou] a-i sări bâzdâcul expr. a se înfuria.
19. [Argou] bâzdâc, bâzdâcuri s. n. (er.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL