1. [DEX '09] BÂRLIGAT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
2. [MDA2] bârligat, ~ă a [At: ȘEZ. V. 38 / V: s~[1] / Pl: ~ați, ~e / E: bârliga] 1 (D. coada sau coamele animalelor) Adus în sus pe spate Si: încârligat. 2 (Fig) Răsucit.
3. [Șăineanu, ed. VI] bârligat a. Mold. încovoiat: codița cea bârligată a dracului CR. [Origină necunoscută].
4. [DEX '09] BÂRLIGA, pers. 3 bârligă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.
5. [MDA2] bârliga v [At: CARAGIALE, S. 80 / V: s~[1] / Pzi: ~lig / E: vsl брл + rom cârlig, încârliga] (D. animale) A(-și) întoarce coada cu vârful în sus.
6. [MDA2] vârliga[1] v vz bârliga
7. [MDA2] vârligat, ~ă[1] a vz bârligat
8. [DEXI] bîrliga vb. I. tr. (reg.; despre vite) A(-și) îmbîrliga coada. • prez.ind. pers. 3 bîrligă. /cf. cîrlig, încîrliga.
9. [DEXI] bîrligat, -ă adj. (reg.) Care este îmbîrligat. • pl. -ți, te. /v. bîrliga.
10. [CADE] BÎRLIGA vb. tr. A-și ridica, a-și încîrliga coada în sus: Prian se ’nfipse în copite și bîrligă coada (CAR.).
11. [CADE] BÎRLIGAT adj. p. BÎRLIGA. Cu coada întoarsă, încîrligată, ridicată în sus: a stat el așa, cu coada ~ă și cu ghiarele înfipte în pălmi (CAR.).
12. [CADE] ÎMBIRLIGAT adj. – BÎRLIGAT: venea (vițelul...) cu coada ~ă, cu botul întins (VLAH.).
13. [DEX '98] BÂRLIGA, pers. 3 bârligă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.
14. [DEX '84] BÎRLIGATĂ, bîrligate, adj. (Despre coada animalelor) Ridicată (și încîrligată) în sus; îmbîrligată. – V. bîrliga.
15. [DLRLC] BÎRLIGA, bîrlig, vb. I. Tranz. (Despre animale) A ridica coada cu vîrful. în sus, a încîrliga. Priian se-nfipse în copite și bîrligă coada.. CARAGIALE, O. I 308. ♦ (Mai rar despre oameni) A răsuci mustățile în sus. Clip își bîrligase grozav mustățile; păreau doi vrăbioi grași, gata să-i zboare de sub nas. CAMILAR, TEM. 318. – Variantă: îmbîrliga vb. I.
16. [DLRLC] BÎRLIGAT, -Ă, bîrligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele animalelor, mai rar despre mustățile sau nasul oamenilor) Adus în sus; încîrligat, răsucit. Berbeci cu coarne bîrligate. ▭ Mustățile îi erau albe, bîrligate în sus, semețe ca niște peri de lup. CAMILAR, TEM. 89. [Dracul] începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53. – Variante: îmbîrligat, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. 350), zbîrligat, -ă (VISSARION, B. 245) adj.
17. [DLRLC] ÎMBÎRLIGA vb. I v. bîrliga.
18. [DLRLC] ÎMBÎRLIGAT, -Ă adj. v. bîrligat.
19. [DLRLC] ZBÎRLIGAT, -Ă adj. v. bîrligat.
20. [DLRM] BÎRLIGA, pers. 3 bîrligă, vb. I. Tranz. A-și încîrliga coada în sus. [Var.: îmbîrliga vb. I]
21. [DLRM] BÎRLIGAT, -Ă, bîrligați, -te, adj. (Despre coada animalelor) Cu vîrful în sus, încîrligat. [Var.: îmbîrligat, -ă adj.] – V. bîrliga.
22. [Scriban] bîrlig V. îmbîrlig.
23. [Scriban] îmbîrlíg și învîrlig, a -á v. tr. (met. d. bg. vŭrgálĕam, rostogolesc). Țin coada drept în sus, ca caiĭ cînd fug speriațĭ, ca veverițele ș. a.: a fugi cu coada’mbîrligată. – Și bîrl- și vîrl-. Mrom. anvîrligat, înconjurat.
24. [DER] bîrliga (-g, -at), vb. – 1. A ridica, a îmbîrliga coada animalelor. – 2. A da formă de spirală. – 3. (Arg.) A (se) complica, a (se) agrava o situație. – Var. îmbîrliga, (în)vîrliga. Mr. amvîrlig. Creație expresivă, a cărei formulă coincide cu rădăcina sl. brl-, care exprimă aceeeși ideea de „mișcare în spirală” (DAR). – Der. (îm)bîrligătură, s. f. (acțiunea de a da formă de spirală).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL