Definiție și ce înseamnă bârfitură

1. [MDA2] bârfitură sf [At: CANTEMIR, ap. TDRG / E: bârfi + -itură] (Îrg; ccr) Lăudăros.

2. [CADE] BÎRFITURĂ (pl. -turi) sf. Bîrfeală: se adeveri că aceasta fu o ~ și că proorocia lor mincinoasă fu (ISP.) [bîrfi].

3. [Scriban] bîrfitúră f. pl. ĭ. Rezultatu bîrfiriĭ, calomnie.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TĂLĂZUI, pers. 3 tălăzuiește, vb. IV. Refl. și intranz. A se ridica […]
1. [DEX '09] TĂLĂZUIRE, tălăzuiri, s. f. Acțiunea de a (se) tălăzui și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] TĂLĂZUIT, -Ă, tălăzuiți, -te, adj. (Despre apa mării și a râurilor) Ridicat […]
1. [MDA2] tălășmăni vt [At: ALECSANDRI, T. 902 / Pzi: ~nesc / E: tălășman] (Mol) […]
1. [MDA2] tălășmăni vt [At: ALECSANDRI, T. 902 / Pzi: ~nesc / E: tălășman] (Mol) […]
1. [MDA2] tălășmăni vt [At: ALECSANDRI, T. 902 / Pzi: ~nesc / E: tălășman] (Mol) […]
1. [MDA2] tămadă sf [At: IL 1962 nr. 1, 56 / Pl: ? / E: […]
1. [DEX '09] TĂMÂIA, tămâiez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Bis.) A răspândi fum […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro