Definiție și ce înseamnă bârfire

1. [DEX '09] BÂRFIRE, bârfiri, s. f. Bârfeală. – V. bârfi.

2. [MDA2] bârfire sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: bârfi] 1 Flecărire. 2 Calomniere.

3. [DEX '09] BÂRFI, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

4. [MDA2] bârfi v [At: PRAV. MOLD. 1322 / V: băr-,[1] (nob) îm-[2] / Pzi: ~fesc / E: nct] 1-2 vtr A (se) vorbi de rău Si: a defăima, a cleveti, a huli. 3 vt A flecări, a îndruga verzi și uscate.

5. [DEXI] bîrfi vb. IV. 1 tr., intr., refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima. Taci, muiere, nu bîrfi! (ODOB.). 2 tr. A flecări, a îndruga verzi și uscate. ◊ (abs.) Babele, de cele trecute, pururea bîrfesc (D. GOL.). • prez.ind.-esc. /cf. sl.veche брехатн „a lătra”.

6. [DEXI] bîrfire s.f. Bîrfeală. • pl. -i. /v. bîrfi.

7. [CADE] BÎRFI (-fesc) vb. tr. și intr. 1 A vorbi de rău împotriva cuiva, a defăima a cleveti, a huli: doar a face pe vre-un om să bîrfească împotriva lui Dumnezeu (CRG.) ¶ 2 A flecări, a îndruga la minciuni: se adunau seara de bîrfeau verzi și uscate (ISP.).

8. [CADE] BÎRFIRE sf. Faptul de a bîrfi, bîrfeală: bărbații și femeile și copiii nu au altă petrecere decît ~a (CAR.).

9. [DLRLC] BÎRFI, bîrfesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A vorbi de rău, a calomnia, a defăima. Ne-am deprins să bîrfim femeile, uitînd că avem mame și surori. SADOVEANU, P. M. 177. ◊ Absol. Taci, muiere, nu bîrfi!- răspunse Dumbravă. ODOBESCU, S. 173. ◊ Intranz. [Dracul] apucă spre păduri, să vadă... doar a face pe vreun om să bîrfească împotriva lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 144. 2. (Complementul e un abstract) A scorni, a spune minciuni. Cînd se adunau seara [argații] și bîrfeau verzi și uscate, el se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui. ISPIRESCU, L. 229.

10. [DLRLC] BÎRFIRE, bîrfiri, s. f. Faptul de a bîrfi; bîrfeală. Dezbracă-te degrabă de-orice deșertăciuni, Mîndrii... bîrfiri, minciuni. MACEDONSKI, O. I 167.

11. [DLRM] BÎRFI, bîrfesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vorbi de rău; a (se) calomnia, a (se) defăima. ♦ Tranz. A scorni, a spune minciuni. Bîrfeau verzi și uscate (ISPIRESCU).

12. [DLRM] BÎRFIRE, bîrfiri, s. f. Bîrfeală. – V. bîrfi.

13. [Șăineanu, ed. VI] bârfì v. 1. a vorbi de rău pe cineva; lasă-l să bârfească; 2. a vorbi nimicuri: a bârfi verzi și uscate. [Origină necunoscută].

14. [Scriban] bîrfésc v. intr. (var din a borfăi. Cp. cu borborosesc). Clevetesc, vorbesc de răŭ: a bîrfi contra cuĭva. – Și tr. L-a bîrfit.

15. [DOOM 3] bârfire s. f., g.-d. art. bârfirii; pl. bârfiri

16. [DOOM 2] bârfire s. f., g.-d. art. bârfirii; pl. bârfiri

17. [DOOM 3] bârfi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfesc, 3 sg. bârfește, imperf. 1 bârfeam; conj. prez. 1 sg. să bârfesc, 3 să bârfească

18. [DOOM 2] bârfi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfesc, imperf. 3 sg. bârfea; conj. prez. 3 să bârfească

19. [IVO-III] bârfesc, -feam 1 imp.

20. [DER] bîrfi (bîrfesc, bîrfit), vb. – 1. A vorbi de rău, a denigra. – 2. A flecări, a îndruga verzi și uscate. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 192), bazată pe consonanța blf, mlf, care trebuie să sugereze ideea de obiect flasc (bolfă, boarfe), sau de a amesteca în mod confuz (molfăi). Este evidentă relația expresivă a lui bîrfi cu boarfe; pentru corelația „gură” și „cîrpă”, cf. fleancă, fleoarță, bleancă. Numai ca o curiozitate trebuie să amintim că Crețu 309 consideră bîrfi ca rezultat al lui brăfi, *brăfni, metateză a lui fabulari. Der. bîrfaș, s. m. (flecar, palavragiu); bîrfeală, s. f. (bîrfă); bîrfelnic, adj. (înv., bîrfitor); bîrfitor, adj. (care bîrfește); bîrfitură, s. f. (bîrfă); boarfe, s. f. pl. (cîrpe, haine, avut); borfăi, vb. (a murdări rufele; a fura, a șterpeli); borfaș, s. m. (pungaș, hoț); borfărie, s. f. (haine); burfă, (var. burfan) s. f. (stomac al animalelor); burfănos, adj. (burtos); burfăi, vb. (a iscodi). Cf. borț.

21. [Argou] A BÂRFI a cleveti, a duce poșta, a mânca rahat, a trâmbița, a vorbi pe la spate (pe cineva).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TRADUCĂTOR, -OARE, traducători, -oare, s. m. și f. Persoană care traduce (un […]
1. [DEX '09] TRADUCȚIE, traducții, s. f. (Înv.) Traducere. – Din fr. traduction, lat. traductio. […]
1. [DEX '09] TRADUCȚIE, traducții, s. f. (Înv.) Traducere. – Din fr. traduction, lat. traductio. […]
1. [DEX '09] GRĂUNTE, grăunți, s. m. 1. Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; […]
[DE] TRADUTTORE, TRADITORE (it.) traducător, trădător – Joc de cuvinte având sensul că transpunerea dintr-o […]
1. [dexonline] TRAFALET, trafaleți s. m. (nerecomandat pl. și trafalete / trafaleturi, s. n.) Unealtă […]
1. [MDA2] traficare sf [At: CANELLA, V. 285 / Pl: ~cări / E: trafica] (Rar) […]
1. [DEX '09] TRAFORAJ, traforaje, s. n. 1. Procedeu de ornamentare, constând în decuparea unei […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro