1. [MDA2] bânșag sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ns cf bântui + -șag] (Reg) Vegetație (de copăcei și ierburi) care crește printre arborii unei păduri.
2. [DEXI] bînșag s.n. (reg.) Vegetație pitică compusă din copăcei și ierburi, care crește printre copacii unei păduri. • pl. -uri. /etimol. nec.
3. [DLRLC] BÎNȘAG, bînșaguri, s. n. (Regional) Vegetație de copăcei și ierburi care cresc printre arborii unei păduri. Se uită în bînșag și văzu o puzderie de iarbă verde, ce creștea din rădăcinile [fînului] celui uscat. VISSARION, B. 263.
4. [DLRM] BÎNȘAG, bînșaguri, s. n. (Reg.) Vegetație de copăcei și ierburi care crește printre arborii unei păduri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL