1. [DEX '09] BÂNTUITOR, -OARE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. [Pr.: -tu-i-] – Bântui + suf. -tor.
2. [MDA2] bântuitor, ~oare smf, a [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 3215 / P: ~tu-i- / Pl: ~i, ~oare / E: bântui + -tor] 1-2 (Persoană) care bântuie (1).
3. [Șăineanu, ed. VI] bântuitor m. cel ce bântue sau vatămă moralicește.
4. [DEXI] bîntuitor, -oare s.m., s.f., adj. (Persoană) care bîntuie. Săgețile bîntuitoriului lui pre mine căzură (BIBLIA 1688). • sil. -tu-i-. pl. -ori, -oare. /bîntui + -tor.
5. [CADE] BÎNTUITOR. -OARE adj. și sm. f. Care bîntue: săgețile bîntuitoriului pre mine căzură (BIBL.): ce cumplită pustiire a lăsat bîntuitoarea vijelie a vremii în sufletul copilului tău (VLAH.) .
6. [DLRLC] BÎNTUITOR, -OARE, bîntuitori, -oare, adj. Care bîntuie. – Pronunțat: -tu-i-.
7. [DLRM] BÎNTUITOR, -OARE, bîntuitori, -oare, adj. Care bîntuie. – Din bîntui + suf. -(i)tor.
8. [DOOM 3] bântuitor (desp. -tu-i-) adj. m., pl. bântuitori; f. sg. și pl. bântuitoare
9. [DOOM 2] bântuitor (-tu-i-) adj. m., pl. bântuitori; f. sg. și pl. bântuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL