1. [MDA2] bâlbâitură sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 3012 / V: -băi-, bălbăi- / P: ~bă-i~ / Pl: ~ri / E: bâlbâi + ~(i)tură] 1-2 Bâlbâire (1-2).
2. [MDA2] bălbăitură sf vz bâlbâitură
3. [MDA2] bâlbăitură sf vz bâlbâitură
4. [DEXI] bîlbîitură s.f. (fam.) Bîlbîială. • sil. -bî-i-. pl. -i. /bîlbîi + (i)tură.
5. [CADE] BÎLBÎITURĂ, BĂLBĂITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a bîlbîi, bîlbîit: cîtă necăjire bîlbîitura minciunii în urechea dreaptă... aduce (CANT.).
6. [DOR] bâlbâitură s. f., pl. bâlbâituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL