1. [DEX '09] BÂHLIT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.
2. [MDA2] bâhlit, ~ă a [At: CREANGĂ, P. 204 / Pl: ~iți, ~e / E: bâhli] (Mol; Buc; d. apă sau lichide) Clocit.
3. [DEX '98] BÂHLIT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Stătut, care miroase urât. – V. bâhli.
4. [Șăineanu, ed. VI] bâhlit a. Mold. stătut, împuțit: apa era bâhlită CR. [Identic cu bâhnit (din bahnă, mocirlă)].
5. [DEX '09] BÂHLI, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.
6. [MDA2] bâhli vr [At: ȘEZ. VI, 64 / Pzi: ~lește / E: ctm băhui + bălhuiu] (Mol; Buc; d. apă sau lichide) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice) Si: a se cloci, a se împuți.
7. [DEXI] bîhli vb. IV. refl. (reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice); a se cloci. Borșul ținut la căldură se bîhlește. • prez.ind. pers. 3 -ește. /bahnă + băhlui, prin contaminare + -i.
8. [DEXI] bîhlit, -ă adj. (reg.; mai ales despre apă) Care miroase urît; clocit, împuțit, stătut. Apa era bîhlită și ne-am fi putut îmbolnăvi (CR.). • pl. -ți, -te. /v. bîhli.
9. [CADE] BÎHLI (-lesc) vb. refl. Mold. A căpăta miros greu și urît, vorb. de un lichid stătut: borșul ținut la căldură se bîhlește, adică se împuțește și se întinde (ȘEZ.).
10. [CADE] BÎHLIT adj. p. Mold. BÎHLI. Stătut, cu miros greu și urît (vorb. de apa stătătoare din mlaștini, sau de orice lichid care a fost lăsat multă vreme într’un vas necurat): apa era ~ă și ne-am fi putut îmbolnăvi (CRG.): borș ~ (RV.-CRG.).
11. [DEX '98] BÂHLI, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.
12. [DLRLC] BÎHLI, pers. 3 bîhlește, vb. IV. Refl. (Mold.. Bucov.; despre lichide, mai ales despre apă) A se strica, a se altera prin stagnare, căpătînd un miros greu, urît. Borșul ținut la căldură se bîhlește. ȘEZ. VI 64.
13. [DLRLC] BÎHLIT, -Ă, bîhliți, -te, adj. (Mold., Bucov.; despre lichide, mai ales despre apa din mlaștini) Stătut, clocit. Apa era bîhlită și ne-am fi putut bolnăvi. CREANGĂ, P. 204.
14. [DLRM] BÎHLI, pers. 3 bîhlește, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichide) A se altera prin stagnare, căpătînd un miros urît; a se cloci. – Din bahnă.
15. [DLRM] BÎHLIT, -Ă, bîhliți, -te, adj. (Reg., despre lichide) Stătut, clocit. – V. bîhli.
16. [Șăineanu, ed. VI] blehniță f. Mold. pește ce aduce cu un puiu de plătică sau de caracudă (Rhodeus amarus). [Și behliță, behlit = bâhlit, împuțit, acest pește mic fiind rău la gust].
17. [Scriban] bîhlésc (mă) v. refl. (din maĭ raru băhnesc, d. bahnă). Mold. Se zice despre apă cînd stagnează și se cam împute: apă bîhlită.
18. [DOOM 3] bâhli (a se ~) (reg.) (desp. bâ-hli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhlește, 3 pl. se bâhlesc, imperf. 3 sg. se bâhlea; conj. prez. 3 să se bâhlească; ger. bâhlindu-se
19. [DOOM 2] bâhli (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhlește, imperf. 3 sg. se bâhlea; conj. prez. 3 să se bâhlească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL