1. [DEX '09] BÂHLI, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.
2. [MDA2] bâhli vr [At: ȘEZ. VI, 64 / Pzi: ~lește / E: ctm băhui + bălhuiu] (Mol; Buc; d. apă sau lichide) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice) Si: a se cloci, a se împuți.
3. [DEX '98] BÂHLI, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.
4. [DEXI] bîhli vb. IV. refl. (reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice); a se cloci. Borșul ținut la căldură se bîhlește. • prez.ind. pers. 3 -ește. /bahnă + băhlui, prin contaminare + -i.
5. [CADE] BÎHLI (-lesc) vb. refl. Mold. A căpăta miros greu și urît, vorb. de un lichid stătut: borșul ținut la căldură se bîhlește, adică se împuțește și se întinde (ȘEZ.).
6. [DLRLC] BÎHLI, pers. 3 bîhlește, vb. IV. Refl. (Mold.. Bucov.; despre lichide, mai ales despre apă) A se strica, a se altera prin stagnare, căpătînd un miros greu, urît. Borșul ținut la căldură se bîhlește. ȘEZ. VI 64.
7. [DLRM] BÎHLI, pers. 3 bîhlește, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichide) A se altera prin stagnare, căpătînd un miros urît; a se cloci. – Din bahnă.
8. [Scriban] bîhlésc (mă) v. refl. (din maĭ raru băhnesc, d. bahnă). Mold. Se zice despre apă cînd stagnează și se cam împute: apă bîhlită.
9. [DOOM 3] bâhli (a se ~) (reg.) (desp. bâ-hli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhlește, 3 pl. se bâhlesc, imperf. 3 sg. se bâhlea; conj. prez. 3 să se bâhlească; ger. bâhlindu-se
10. [DOOM 2] bâhli (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhlește, imperf. 3 sg. se bâhlea; conj. prez. 3 să se bâhlească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL