1. [DEX '09] BUȘEALĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși2 + suf. -eală.
2. [MDA2] bușeală sf [At: DEX2 / Pl: ~eli / E: buși + -eală] Lovitură înfundată (cu pumnul) Si: bușitură, izbitură.
3. [DEXI] bușeală s.f. (pop.) Lovitură înfundată (cu pumnul); trîntire (cu violență) a unor lucruri, producînd un zgomot puternic; izbitură, trînteală, (pop.) bușai, bușitură. Din salon... se auziră deodată răcnete, bușeli, bufneli (M. I. CAR.). ◊ Expr. A lua pe cineva la bușeală (sau la bușeli) = a bate pe cineva zdravăn. Și unde mi-l luă pe ăl Păcală al meu la bușeli măcelarul (ISP.). • pl. -eli, -ele. /buși2 + -eală.
4. [DLRLC] BUȘEALĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul), izbitură. Înlăuntru s-amestecă val-vîrtej ciocneli de pahare, bușeli de călcîie, cu zbîrnîitul otova al cobzarului. DELAVRANCEA, S. 6. Și tinde mi-l luă pe ăl Păcală al meu la bușeli măcelarul... ISPIRESCU, la TDRG.
5. [DLRM] BUȘEALĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură. – Din buși2 + suf. -eală.
6. [Șăineanu, ed. VI] bușeală f. lovitură cu pumnul.
7. [Scriban] bușeálă f., pl. elĭ. Trînteală, lovitură care te face să cazĭ cu un zgomot înfundat, bușaĭ.
8. [MDA2] bușală sf vz bușeală
9. [CADE] BUȘALĂ (pl. -șeli) sf. Lovitură cu pumnul: auzi ... un sgomot grozav, ceartă, palme, bușeli, țipete CAR. [buși].
10. [DOOM 3] bușeală s. f., g.-d. art. bușelii; pl. bușeli
11. [DOOM 2] bușeală s. f., g.-d. art. bușelii; pl. bușeli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL