1. [DEX '09] BURZULUIT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului.
2. [MDA2] burzuluit, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: burzului] (Pop) 1 Zbârlit. 2 Mânios. 3 Revoltat.
3. [DEXI] burzuluit, -ă adj. 1 Aprins de mînie, mînios, supărat, enervat. Aprinde- v- ar focul să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav (CR.). 2 (înv.) Revoltat, răsculat. ◊ (subst.) Cei burzuluiți au aflat îndată pe alții și mai burzuluiți (GALAN). 3 (despre păr) Zbîrlit. Fața urîtă și aspră, mohorîtă de mustăți burzuluite (REBR.). • pl. -ți, -te. /v. burzului.
4. [DLRLC] BURZULUIT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Aprins de mînie, mînios, enervat. Cucoană Sevastiță, zise Vrînceanu cam burzuluit. HOGAȘ, DR. II 135. Vai, aprinde-v-ar focul să vă aprindă, zise ea, burzuluită grozav. CREANGĂ, A. 44. 2. (Învechit și arhaizant) Revoltat, răsculat. Iar cei burzuluiți au aflat îndată pe alții, și mai burzuluiți. GALAN, Z. R. 211. 3. (Despre păr) Zbîrlit. Peste cîteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg, om scurt și gros, cu fața urîtă și aspră, mohorîtă de mustăți burzuluite. REBREANU, P. S. 91.
5. [DLRM] BURZULUIT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mînios, supărat, enervat. ♦ (Înv. și arh.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbîrlit. – V. burzului.
6. [DEX '09] BURZULUI, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.
7. [MDA2] borsoli[1] v vz burzului
8. [MDA2] borzoli v vz burzului
9. [MDA2] burzilui v vz burzului
10. [MDA2] burzuli v vz burzului
11. [MDA2] burzului [At: M. POMPILIU, ap. TDRG / V: borzoli, ~zilui, ~zuli, buzurlui / Pzi: ~esc / E: mg borzolni] (Pop) 1 vr A se zbârli. 2 vt (Îe) A-și ~ creasta A fi arogant. 3 vr (Fig) A se irita. 4 vr A se răscula împotriva cuiva. 5 vt A îndemna la revoltă.
12. [MDA2] buzurlui vt vz burzului
13. [DEXI] burzului vb. IV. 1 refl. (despre oameni) A se mînia brusc; a se răsti (la cineva), a se oțărî; (reg.) a se bursuca. Nu te burzului... nu voiam să te supăr (I. NEGR.). ♦ fig. (despre vreme) A se schimba în rău. Vremea cea frumoasă începu a se burzului (POP.). ◊ ext. Cîinele se burzului și începu a sări în două picioare (PRED.). 2 refl., tr. fact. (înv.; arh.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. Oastea... s-au burzuluit pre bietul Barabaș, capul lor (COSTIN). ◊ (tr.) Burzuluiseră norodul și tot orașul alergase la poarta curții (c. NEGR.). 3 refl. (despre păr) A se zbîrli. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe cînd se burzuluiau (REBR.). ◊ expr. (fam.; tr.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngîmfa. Pîn-acuma-n țara-aceasta, Noi ne-am burzuluit creasta (ALECS.). • prez.ind. -iesc. /<magh. borzolni.
14. [CADE] BURZULUI (-uesc) I. vb. tr. 1 A sbîrli; Fig.: Pîn’ acuma ’n țara-aceasta, Noi ne-am burzuluit creasta ALECS. ¶ 2 A întărîta, a răscula: puținii cari scăpară cu viață... burzuluiseră norodul NEGR.. II. vb. refl. 1 A se sbîrli ¶ 2 A se aprinde de mînie, a se înfuria, a se oțărî: pacea fu încheiată, între soții burzuluiți, prin o sărutare GN. ¶ 3 A se întărîta, a se răscula, a se revolta: Ungurii... se burzuluiseră urît de tot împotriva oblăduirii nemțești GRIG. ¶ 4 Fig. A se strica (vorb. de vreme): într’o seară, vremea se burzului din senin DEM. [ung. borzolni].
15. [DEX '98] BURZULUI, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.
16. [DLRLC] BURZULUI, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mînia brusc, a se enerva, a se zborși, a se răsti, a se rățoi (la cineva). Acum, în fața lor se burzuluia un guard cu cingătoare tricoloră peste pîntec. PAS, L. I 63. ◊ Fig. Cîinele se burzului și începu a sări în două picioare, uitîndu-se zăpăcit în toate părțile. PREDA, Î. 59. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău (stîrnindu-se ploaie și vînt). Vremea cea frumoasă începu a se burzului... și, cît ai clipi, un vînt puternic, urinat de ploaie, se revărsă cu tunete și fulgere. ȘEZ. VII 137. 2. (Învechit și arhaizant) A se răscula împotriva cuiva, a se răzvrăti. Măria-ta, orheienii și lăpușnenii umblă să se burzuluiască iar. -... Vor să se burzuluiască? Cum vor să se burzuluiască? Nu s-a mîntuit neamul răzvrătiților? SADOVEANU, Z. C. 85. ◊ Tranz. Puțini care scăpară cu viață, apucînd a sări peste ziduri... burzuluiseră norodul, și tot orașul alergase la poarta curții, pre care începuse a o tăia cu securile. NEGRUZZI, S. I 153. 3. (Despre păr) A se zbîrli. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe cînd se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, insîngerați, scînteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vînt năprasnic. REBREANU, R. II 139. ◊ Tranz. (În expr.) A-și burzului creasta = a se îngîmfa, a se grozăvi, a se umfla în pene. Pîn-acuma-n țara-aceasta, Noi [boierii] ne-am burzuluit creasta. ALECSANDRI, T. I 238.
17. [DLRM] BURZULUI, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mînia brusc; a se răsti (la cineva). ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. (Înv. și arh.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbîrli. ◊ Expr. (Tranz.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngîmfa. – Magh. borzolni.
18. [Șăineanu, ed. VI] burzuluì v. Mold. 1. a se sbârli: noi ne-am burzuluit creasta AL.; 2. fig. a se înfuria, a se mânia: zise ea burzuluită grozav CR.; 3. a se strica (de vreme frumoasă). [Ung. BORZANNI, a se sburli: v. borz].
19. [Scriban] borzoĭéz și borzolésc V. burzuluĭesc și îmbîrzoĭez.[1]
20. [Scriban] burzuluĭésc v. tr. (ung. borzulni, zbîrlesc, borzalom, fior, borz, bursuc. V. borz, bursic, bîrzoĭ, îmbîzoĭez. Cp. și cu zurbuluĭesc). Zbîrlesc. A-țĭ burzuluĭ creasta, a te arăta țanțoș, a face pe grozavu. Revolut, răscol. V. refl. Mă zbîrlesc. Fig. Mă arăt mîniat, mă revolt. Și bîrzîl- (CL. 1919, 3, 216) și bîrzul-. La Cant. Ist. 273: burzil-. La N. Cost. (Let. 2, 53) buzurl-. În Trans. și burzulesc și borzolesc. V. buntuluĭesc.
21. [Scriban] buzurluĭésc v. burzuluĭesc.
22. [DOOM 3] burzului (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă burzuluiesc, 3 sg. se burzuluiește, imperf. 1 sg. mă burzuluiam; conj. prez. 1 sg. să mă burzuluiesc, 3 să se burzuluiască; imper. 2 sg. afirm. burzuluiește-te; ger. burzuluindu-mă
23. [DOOM 2] !burzului (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se burzuluiește, imperf. 3 sg. se burzuluia; conj. prez. 3 să se burzuluiască
24. [MDO] burzului (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burzuluiesc, conj. burzuluiască)
25. [IVO-III] burzuluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
26. [DER] burzului (-uesc, -it), vb. – 1. (Rar) A zbîrli, a ciufuli. – 2. A se răscula, a se răzvrăti, a se ridica. Mag. borzolni „a zbîrli” (DAR), poate contaminat cu pol. burzyć „a tulbura”, burzić się „a se răscula” (Cihac, II, 35). – Der. burzuluială, s. f. (răscoală, rebeliune); burzuluitor, adj. (înv., ațîțător; revoltător, scandalos).
27. [Argou] a-și burzului creasta expr. a se grozăvi, a se lăuda.
28. [DRAM 2021] burzului, burzuluiesc, v.r. (reg.) A se mânia brusc; a se răsti (la cineva). – Din magh. borzolni „a se zbârli” (DEX, DLRM).
29. [DRAM 2015] burzului, burzuluiesc, vb. refl. – (reg.) A se mânia brusc; a se răsti (la cineva). – Din magh. borzolni „a zbârli” (DEX, DLRM).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL