1. [DEX '09] BURSUC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi. ♦ Om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.
2. [MDA2] bursuc sm [At: H II, 240 / Pl: ~uci / E: tc borsuk] 1 Viezure (Meles meles). 2 (Fig) Om leneș și gras. 3 Marmotă (Marmota). 4 (Fig) Om retras, ursuz.
3. [DEXI] bursuc s.m. 1 (zool.) Viezure (Meles meles). Cine mănîncă untură de bursuc se îngrașă (LEON). ◊ Compar. Stăteau amîndoi ca niște bursuci: se hărțuiseră (NĂD.). 2 (zool.; și bursuc-de-munte) Marmotă. 3 Fig. Om (leneș) gras sau copil îndesat, mic și greoi. Nu ești bărbat, ești un bursuc, un aluat moale (PER.). ♦ Om retras, izolat, ursuz. • pl. -ci. /<tc. borsuk.
4. [CADE] BURSUC sm. 1 🐒 Animal încetinel și pacinic care are ceva din înfățișarea ursului și ceva din a porcului; corpul gros și greoiu, susținut de niște picioare scurte, e acoperit de peri lungi și aspri; capul, lungăreț, e terminat printr’un fel de rît ca al porcului, e alb cu două dungi negre de fiecare parte a botului; stă ascuns în vizuina lui toată ziua și iese numai noaptea, cu mare băgare de seamă, ca să-și caute hrana alcătuită din șopîrle, cîrtițe, melci, viermi sau din rădăcini, ierburi și poame; iarna stă amorțit în vizuina lui; e cunoscut și sub numele de „viezure” (Meles taxus) (🖼 677): ~ii somnoroși cari ies numai noaptea din vizuini ODOB. ¶ 2 Fig. Bondoc, om (sau copil) gras și greoiu [tc. borsuk].
5. [DEX '98] BURSUC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi; om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.
6. [DLRLC] BURSUC, bursuci, s. m. 1. Viezure. Iți place să stai toată vremea ca bursucul în bîrlog. V. ROM. decembrie 1950, 145. Bursucii somnoroși... ies numai noaptea din vizuini. ODOBESCU, S. III 185. 2. Fig. Om (sau copil) mic, îndesat și greoi; om care fuge de lume. Nu ești bărbat, ești un bursuc, un aluat moale, nu-ți pasă de nime. CONTEMPORANUL, VIII 118.
7. [DLRM] BURSUC, bursuci, s. m. Viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, îndesat și greoi; om retras, izolat, ursuz. – Tc. borsuk.
8. [Șăineanu, ed. VI] bursuc m. 1. mic animal carnivor din al cărui păr se fac pensule și perii, se vânează pentru blana-i cenușie și pentru grăsimea lui (Ursus meles); 2. om bondoc, copil gros (!) și mărunt; 3. somnoros ca bursucul și bozumflat (adică sburlit ca perii bursucului). [Turc. BORSUK].
9. [Scriban] 1) bursúc m. (cuv. de orig. got. din răd. *burzu, de unde vine și rom. brusture și ung. borz, bursuc, pol. rut. bg. borsuk, rus. borsúk, animal din centrul Eŭropeĭ. Înț. pmt. e „țepoș, zbîrlit”. V. borș, borz, bărzoĭ, bursoacă, burzuluĭesc). Est. Vĭezure. Fig. Om scund și îndesat (bondoc). V. zbîrlit.
10. [Scriban] 2) bursúc (mă), a -á v. refl. (d. bursuc 1). Fam. Mă zbîrlesc, mă burzuluĭesc, mă înfuriĭ.
11. [DEX '09] BURSUCA, bursuc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.
12. [MDA2] bursuca vr [At: ȘINCAI, HR. 200/26 / V: bursurca[1] / Pzi: ~uchez / E: bursuc + -a] (Pfm) 1 A se îmbufna. 2 A se înfuria.
13. [MDA2] busurca v vz bursuca
14. [DEXI] bursuca vb. I. refl. (reg.) A se burzului. Văzînd eu atîta fărădelege, mă înfuriai și mă bursucai (POP.). • prez.ind. bursuc. /bursuc + -a.
15. [CADE] BURSUCA (-uc) I. vb. refl. A se înfuria, a se umfla (ca bursucul) de mînie, a se burzului; a se bosumfla: mă înfuriai si mă bursucai ca un urs RET. II. vb. tr. Maram. A umfla: Veveriță, pestriță, Nu umfla, Nu bursuca (într’un descîntec de mușcătură de șarpe) .
16. [DEX '98] BURSUCA, bursuc, vb. I. Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.
17. [DLRLC] BURSUCA, bursuc, vb. I. Refl. (Transilv.) A se burzului. Văzînd eu atîta fărădelege, mă înfuriai și mă bursucai ca un urs. RETEGANUL, P. V 83. Pentr-o mîndră cît o nucă, Toți feciorii se bursucă; Pentru-o fată cît o ceapă, Stau feciorii să se bată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 434.
18. [Șăineanu, ed. VI] bursucà v. a se umfla în pene, a se bozumfla.
19. [DOOM 3] bursuc (viezure) s. m., pl. bursuci
20. [DOOM 2] bursuc (viezure) s. m., pl. bursuci
21. [DOOM 3] bursuca (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bursuc, 2 sg. te bursuci, 3 se bursucă; conj. prez. 1 sg. să mă bursuc, 3 să se bursuce; imper. 2 sg. afirm. bursucă-te; ger. bursucându-mă
22. [DOOM 2] !bursuca (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursucă
23. [DER] bursuc (bursuci), s. m. – 1. Viezure (Meles taxus). – 2. Leneș, trîndav. – 3. Copil. – Mr., megl. busuc. Tc. borsuk (Roesler 590; Șeineanu, II, 64; Lokotsch 254), cf. bg., rus. barsuk, mag., pol., rut. borsuk. – Der. bursucă, s. f. (plantă, Bartsia alpina); bursuca (var. bursuci, îmbursuca), vb. (a încreți); bursoacă, s. f. (plantă, Setaria glauca); bursucos, adj. (burtos; încruntat). După Miklosich, Fremdw., 78 și Wander., 12, pol., rut. provin din rom.
24. [DRAM 2021] bursuca, bursuc, v.r. A se umfla în pene. – Din bursuc „viezure”.
25. [DRAM 2015] bursuca, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR, 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk).
26. [DRAM] bursuca, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk) + -a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL