1. [DEX '09] BURNUZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă țărăncile. – Din tc. burnuz.
2. [MDA2] burnuz sn [At: CRĂINICEANU, ap. ȘIO / Pl: ~e, ~uri / E: tc burnuz] 1 (Pop) Manta largă cu glugă. 2 (Bas) Scurteică purtată de femei. 3 (Mol) Pieptar din piele de cârlan, cusut cu flori și fluturi. 4 (Litr) Manta de lână albă sau neagră, cu glugă, purtată de arabi.
3. [DEXI] burnuz s.n. I Manta de lînă (albă ori neagră) cu glugă, pe care o poartă arabii. II 1 (pop.) Manta largă cu glugă. 2 (reg.) Pieptar de piele de cîrlan, cusut cu flori și fluturi. 3 (reg.) Scurteică pe care o poartă țărăncile. • pl. -e, -uri. și burnus s.n. /<tc. burnuz, fr. bournous.
4. [CADE] BURNUZ (pl. -ze, -zuri) sn. 👕 1 Manta lungă de lînâ, cu glugă, pe care o poartă Arabii, și mai ales Beduinii (🖼 676): pe rogojină stau ghemuiți cîțiva Arabi învăliți în ~e rupte ALECS. ¶ 2 Manta mare cu glugă (în Dobrogea) ¶ 3 Mold. Pieptar de piele de cîrlan, cusut cu flori și fluturi RV. -CRG. ¶ 4 Scurteică, cațaveică pe care o poartă țărancele (în Basarabia) [fr. bournous ¶ 2 – tc. burnuz].
5. [DEX '98] BURNUZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă țărancele. – Din tc. burnuz.
6. [DLRLC] BURNUZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lînă (albă sau neagră), cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Mold.) Scurtă pe care o poartă țărancele. Era cam sărăcăcios îmbrăcată, cu un burnuz de satin. CONTEMPORANUL, IV 87. – Variantă: (1) burnus s. n.
7. [DLRM] BURNUZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lînă cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurtă pe care o poartă țărancele. – (1) Fr. bornous, (2) tc. burnuz.
8. [DN] BURNUZ s.n. (Rar) Manta de lînă cu glugă, purtată de arabi. [Pl. -uri, var. burnus s.n. / < fr. burnous, cf. ar. burnus].
9. [MDN '00] BURNUZ s. n. manta de lână (albă sau neagră) cu glugă, la arabi. (< fr. burnous)
10. [Scriban] burnúz n., pl. urĭ și e (tc. burnuz, d. ar. burnus; ngr. burnuzi, sîrb. burnus, sp. albornos, fr. burnous). Dobr. Manta bărbătească cu glugă. Mold. Scurteĭcă bărbătească de blană de oaĭe orĭ suman scurt blănit. Bas. Palton. Neol. Manta albă cu glugă, cum poartă Arabiĭ.
11. [DEXI] burnus s.n. v. burnuz.
12. [DLRLC] BURNUS s. n. V. burnuz.
13. [DN] BURNUS s.n. v. burnuz.
14. [Șăineanu, ed. VI] burnus n. 1. manta mare de lână cu glugă (cum poartă Arabii): Arabii înveliți în burnusuri albe AL.; 2. haină mare cu glugă (în Dobrogea); 3. scurteica țărancelor (din Basarabia). [Turc. BURNUZ].
15. [DOOM 3] burnuz (reg.) s. n., pl. burnuzuri
16. [DOOM 2] burnuz s. n., pl. burnuzuri
17. [DER] burnuz (-ze), s. n. – Manta de lînă cu glugă purtată de arabi. Tc. burnuz (Șeineanu, II, 64), păstrat în limba literară datorită întîlnirii cu fr. bournous.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL