1. [MDA2] burlui sn [At: I. IONESCU, P. 253 / Pl: ? / E: nct] Lemn de grosimea vranei butoiului cu orificiul în vârf, pus când fierbe vinul.
2. [DEXI] burlui1 s.n. (reg.) Lemn de grosimea vranei butoiului, pus cînd fierbe vinul. ♦ Cilindru, gît. • pl. -uie. /etimol. nec.
3. [DEXI] burlui2 s.n. v. burloi.
4. [Scriban] burlúĭ n., pl. ĭe (rudă cu burlan, corlan, gurluĭ, gurguĭ, țurluĭ, țurloĭ). Burlan, țeavă, tub. Canulă. – În Trans. burloĭ, pl. oaĭe, cĭucĭuru urcĭoruluĭ. V. și urloĭ.
5. [MDA2] burloi sn [At: DA / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg; rar) 1 Urcior de pământ, cu găurele la gură și prevăzut cu o supapă pe toartă, din care se soarbe lichidul. 2 Conținutul unui burloi (1)[1].
6. [DEXI] burloi s.n. Vas de lut ars, cu gîtul înalt și îngust, corpul bombat, prevăzut cu o supapă pe toartă, din care se soarbe lichidul. • pl. -oaie. și burlui s.n. /etimol. nec.
7. [Șăineanu, ed. VI] burluiu n. Mold. țeava pâlniei în care se toarnă vinul. [Origină necunoscută].
8. [DOOM 3] burlui s. n., pl. burluie
9. [DOOM 2] burlui s. n., pl. burluie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL