1. [DEX '09] BURDUȘEL, burdușele, s. n. Burduf (1) mic. – Burduș + suf. -el.
2. [MDA2] burdușel sn [At: BIBLIA (1688), 269 / V: (reg) bord~[1], ~ujel, (înv) bordușal[2] / Pl: ~ei, ~e / E: burduf + -el] 1-2 (Reg; șhp) Burduf (mic).
3. [DEXI] burdușel s.n. Burduf mic. • pl. -e. /burduș + -el.
4. [CADE] BURDUȘEL, BURDUJEL sm. și (pl. -ele) sn. 1 dim. BURDUF: se pomenește cu un argat că-i aduce un burdușel de brînză (ISP.); Burdujel îmflat, Umblă noaptea pe sub pat (FR. -CDR.) (ghicitoare despre „ploșniță”) ¶ 2 Piele de nevăstuică sau de șarpe, după ce s’a jupuit.
5. [DLRLC] BURDUȘEL, burdușei, s. m. Burduf mic. [Strungarul era] mărunt și împlinit ca un burdușei de brînză. ARDELEANU, D. 17. Se pomenește cu un... argat că-i aduce un burdușei cu brînză. ISPIRESCU, L. 209. Fulga, fur bătrîn... Mînca la carne de miel Și bea vin din burdușei. TEODORESCU, P. P. 515.
6. [DLRM] BURDUȘEL, burdușele, s. n. Burduf mic. – Din burduș + suf. -el.
7. [Șăineanu, ed. VI] burdușel n. burduf mic: un burdușel cu brânză.
8. [MDA2] burdujel snm vz burdușel
9. [CADE] BURDUJEL 👉 BURDUȘEL.
10. [DOOM 3] burdușel (pop.) s. n., pl. burdușele
11. [DOOM 2] burdușel (pop.) s. n., pl. burdușele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL