1. [MDA2] buracla sf [At: I. CR. II, 277 / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Mulțime. 2 (Îs) Parale de ~ Bani aruncați degeaba.
2. [Scriban] buraclá f. (? turc.) Nord. Fam. Mulțime de oamenĭ (rev. I Crg. 2, 277). Lepădătură, om păcătos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL