1. [MDA2] buntușnic sm [At: DDRF / Pl: ~ici / E: rs бунтушчик] (Rsm) Conjurat.
2. [CADE] BUNTUȘNIC sm. Bucov. - BONTAȘ: au făcut ei ce-a făcut și mi i-au potolit pe ~i (GRIG.) [rus. buntovstihu].
3. [DLRLC] BUNTUȘNIC, buntușnici, s. m. (Mold., învechit și arhaizant) Rebel, răzvrătit, insurgent. Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind și iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii, în văi cătră sate și i-a prins pe toți Cantemir de grumaz. SADOVEANU, Z. C. 231.
4. [DLRM] BUNTUȘNIC, buntușnici, s. m. (Înv., arh. și reg.) Conjurat, răzvrătit, rebel. – Rus buntovščik.
5. [Scriban] buntúșnic m. (rut. buntivnik). Rar. Rebel. Buntaș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL