1. [DEX '09] BUNICĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă2. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Fam.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.
2. [MDA2] bunică sf [At: NEGRUZZI, S. I, 109 / Pl: ~ici / E: bun + -ică] 1 Mama mamei sau a tatălui. 2 Termen cu care se adresează cineva unei femei în vârstă. 3 (Îlav) Pe când era ~ a fată (mare) Demult.
3. [DEXI] bunică s.f. 1 Mama tatălui sau a mamei; (pop.; fam.) bună, (fam.) buniță, (reg.) bîtă. O fată orfană, crescută de o bunică a ei (C. NEGR.). ◊ Expr. (Pe) cînd era bunica fată (mare) = demult. 2 (pop.) (Termen de adresare pentru o) femeie bătrînă. • pl. -ci. /bună + -ică.
4. [DEX '98] BUNICĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă2. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.
5. [DLRLC] BUNICĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; Bună, mamă-bună, mamă-mare. Poate că-i căzuse scump bunicii nenea Dumitrache. STANCU, D. 6. Cu pănd nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. IOSIF, PATR. 9. Bunica spunea, spunea înainte, și fusul sfîr, sfîr, pe la urechi, ca un bondar. DELAVRANCEA, V. V. 256. ◊ Expr. (Pe) cînd era bunica fată (mare) = demult. De cînd învăț eu la gimnaziu? – De cînd era bunica fată! SADOVEANU, N. F. 148. 2. Termen afectuos cu care se adresează cineva unei femei bătrîne. V. mătușă. Doamna îi răspunse: Bine, bunico; dacă așa vă este obiceiul p-aci, așa să facem. ISPIRESCU, L. 63.
6. [DLRM] BUNICĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei. ◊ Expr. (Pe) cînd era bunica fată = demult. 2. Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrîne. – Din bun2 + suf. -ică.
7. [Șăineanu, ed. VI] bunică f. mama mamei sau a tatălui. [V. bun].
8. [CADE] BUNIC sm., BUNICĂ (pl. -ci) sf. Tatăl (mama) tatălui sau mamei, bună; proverb familiar: de cînd (a fost) bunicul flăcău, de cînd (a fost) bunica fată-mare, au trecut mulți ani de-atunci, e lucru foarte vechiu, e o poveste foarte veche.
9. [DOOM 3] bunică s. f., g.-d. art. bunicii; pl. bunici; abr. (fam.) buni
10. [DOOM 2] !bunică s. f., g.-d. art. bunicii; pl. bunici
11. [IVO-III] bunică, -ci (pluralul egal cu al masculinului bunic).
12. [Argou] Bunica s. pr. (glum.) poreclă dată omului politic Ion Iliescu.
13. [Argou] de când era bunica fată expr. v. de când Adam Babadam.
14. [Argou] pe când era bunica fată expr. demult, cu mult timp în urmă, pe vremuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL