1. [DEX '09] BUNIC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.
2. [MDA2] bunic sm [At: NEGRUZZI, S. I, 109 / Pl: ~ici / E: bun + -ic] 1 Tatăl tatălui sau al mamei Si: (fam) bunel. 2 (Lpl) Părinții părinților. 3 (Pex; lpl) Strămoși. 4 (Reg) Termen cu care se adresează cineva unui bărbat în vârstă.
3. [DEXI] bunic s.m. 1 Tatăl tatălui sau al mamei; (pop.; fam.) bun, (fam.) bunel, (reg.) bît. Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului (SADOV.). 2 (la pl.) Părinții părinților. Pe pereți se aflau portretele bunicilor. ♦ Ext. Strămoși. Avea bijuteriile din bunici. 3 (pop.) (Termen de adresare pentru un) om bătrîn. Vrei să te ajut, bunicule? • pl. -ci. /bun + -ic.
4. [CADE] BUNIC sm., BUNICĂ (pl. -ci) sf. Tatăl (mama) tatălui sau mamei, bună; proverb familiar: de cînd (a fost) bunicul flăcău, de cînd (a fost) bunica fată-mare, au trecut mulți ani de-atunci, e lucru foarte vechiu, e o poveste foarte veche.
5. [DEX '98] BUNIC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.
6. [DLRLC] BUNIC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei; bun, bunel, moș, tată-bun, tată-mare. Își ridică obrazul spre figura bună cu barbă căruntă a bunicului. SADOVEANU, O. IV 321. Într-o duminică, prin cîrneleaga, a venit tatăl mamei, bunicul meu David Creangă din Pipirig, la noi. CREANGĂ, A. 18. 2. (La pl.) Părinții (tatăl și mama) părinților; p. ext. strămoși. În casa bunicilor era atîta căldură! ▭ Trecu prin camere... cu divanuri, cu scrinuri vechi și cam strîmbe, cu portretele bunicilor cu cravate înalte, ale bunicelor decoltate în crinoline. DUMITRIU, B. F. 44.
7. [DLRM] BUNIC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui sau al mamei. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. Termen cu care se adresează cineva unui om bătrîn. – Din bun2 + suf. -ic.
8. [Scriban] buníc, -ă (dim. d. bun). Est. Tata saŭ mama mamiĭ saŭ tatiĭ. – Azĭ în Munt. tata mare, mama mare (după fr.) V. bunel.
9. [DOOM 3] bunic s. m., pl. bunici
10. [DOOM 2] bunic s. m., pl. bunici
11. [DOOM 3] +bunică-miu/-tu/-su (fam., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui bunică-miu/-tu/-su
12. [DOOM 3] !bunicu-meu/-tău/-său (fam.) s. m. + adj. pr., g.-d. lui bunicu-meu/-tău/său
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL