1. [DEX '09] BUNEȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Bun + suf. -ețe.
2. [MDA2] bunețe sf [At: PALIA (1582), ap. GCR 538/10 / V: ~eață, ~ță / E: bun + -ețe] 1 (Reg) Bunătate (1). 2 (Reg) Binețe.
3. [DEXI] bunețe s.f. (reg.) Bunătate. • pl. -eți. /bun + -ețe.
4. [CADE] ❍BUNEȚE, -EȚĂ sf. Tr.-Carp. Bunătate: arete-se ei cît de blînzi sau cu bunețe (SB.); pe toți îi întrecea, atît în istețime cît și după buneța lucrului (RET.) [bun].
5. [DLRM] BUNEȚE, buneți, s. f. (Reg.) Bunătate. – Din bun4 + suf. -ețe.
6. [MDA2] buneță sf vz bunețe
7. [Șăineanu, ed. VI] binețe pl. Tr. salutări: făcură binețele cuvenite. [Lit. bunătăți (cf. Tr. și bunețe), în sens de amabilități].
8. [DOOM 3] bunețe (reg.) s. f., art. bunețea, g.-d. art. buneții; pl. buneți
9. [DOOM 2] bunețe (reg.) s. f., art. bunețea, g.-d. art. buneții; pl. buneți
10. [DMLR] bunețe s. f., pl. buneți (bunețe)
11. [DLRLV] BUNEȚE s.f. (Ban., Trans. SV) Bunătate. Ceartă și tare înfruntă nebuniia acelora carii nu caută, nu cinstescu muiarea pre înțelepciune, pre smerenie, pre buneațe. SA, 75v. Bunècé. Bonitas. AC, 331. Au făcut puternică buneța ta. CAT. B, 58. Etimologie: bun + suf. -ețe. Cf. lască.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL