1. [MDA2] bulihău sn [At: CONV. LIT. XLIV, 3 / V: ~hoi / Pl: ~heie / E: nct] 1 Iarbă mare ce crește la târlitură Si: dudău. 2 (Lpl) Tulpini de plante Si: tuleie.
2. [MDA2] bulihoi sn vz bulihău
3. [Scriban] bulihár m. (ca și bulihaĭ). Mold. (Btș.) Pasăre răpitoare (vultur, gaĭe). Fig. Om urît. – Și bulihare, f., pl. ărĭ; bulihoaĭe (Vc.) și cĭulihoaĭe (Nț.), pl. oĭ. V. cilihoĭ, gobaĭe, hulubej.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL