Definiție și ce înseamnă bulgăresc

1. [DEX '09] BULGĂRESC, -EASCĂ, bulgărești, adj. Bulgar (3). – Bulgar + suf. -esc.

2. [MDA2] bulgăresc, ~ească [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: bulgar + -esc] 1-9 a Bulgar (7-15). 10 sfa Dans popular asemănător brâului. 11 sfa Melodie după care se execută bulgăreasca (4).

3. [DEXI] bulgăresc, -ească adj., s.f. art. 1 adj. Bulgar. O divizie bulgărească... se retrage în marș forțat (SADOV.). 2 s.f. art. Numele unui dans popular; brîu. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -ești. /bulgar + -esc.

4. [CADE] BULGĂRESC I. adj. Al Bulgarilor, de Bulgar: limba bulgărească; alfabetul ~ (👉 TABELA X). II. BULGĂREASCĂ sf. Numele unui danț țărănesc.

5. [DLRLC] BULGĂRESC, -EASCĂ, bulgărești, adj. Bulgar. ♦ Scris sau tipărit în limba bulgară. Teancuri de traftoloage grecești, latinești, bulgărești, franțuzești, rusești și romînești... erau toată averea sfinției-sale. CREANGĂ, A. 134.

6. [DLRM] BULGĂRESC, -EASCĂ, bulgărești, adj. Bulgar. – Din bulgar + suf. -esc.

7. [Șăineanu, ed. VI] bulgăresc a. din Bulgaria.

8. [Scriban] 1) bulgărésc, -eáscă adj. Din saŭ ca din Bulgaria.

9. [Scriban] 2) bulgărésc v. tr. (d. bulgăre). Arunc cu bulgărĭ în cineva, lovesc cu bulgărĭ. Lipesc cu bulgărĭ de pămînt: ostrețe bulgărite (Ilf.).

10. [DEX '09] BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.

11. [MDA2] bulgări1 [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: bulgar] 1 vi (Mol; rar) A grădinări. 2-3 vtr A (se) bulgariza.

12. [MDA2] bulgări2 [At: COSTINESCU / Pzi: ~resc / E: bulgăr2 + -i] 1-2 vtr A(-și) arunca (unii altora) cu bulgări (de zăpadă). 3 vt A tencui o construcție cu bulgăreală.

13. [MDA2] bulgui[1] v vz bulgări

14. [MDA2] vulgăresc, ~ească[1] a vz bulgăresc

15. [DEXI] bulgări1 vb. IV. 1 tr., refl. (recipr.) A arunca (unii într-alții) cu bulgări (de zăpadă, de pămînt). 2 tr. (compl. indică pereți, construcții) A lipi cu baligă amestecată cu lut, pietriș etc. • prez.ind -esc. /bulgăre + -i.

16. [DEXI] bulgări2 vb. IV. 1 tr., refl. A (se) bulgariza. 2 intr. A se ocupa cu cultura legumelor. • prez.ind. -esc. /bulgar + -i.

17. [CADE] BULGĂRI2 (-ăresc) vb. tr. și refl. A (-și) arunca cu bulgări de zăpadă.

18. [CADE] BULGĂRI1 (-ăresc). l. vb. intr. A se ocupa cu cultura legumelor (ca Bulgarii). II. vb. tr. și refl. = BULGARIZA.

19. [DEX '98] BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

20. [DLRLC] BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Popular) A arunca cu bulgări în cineva. Au stat pe marginea drumului bulgărind cu dărnicie un cîine mic. GALAN, Z. R. 253.

21. [DLRM] BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. ◊ Refl. Se bulgăreau cu omăt. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.

22. [DOOM 3] bulgăresc adj. m., f. bulgărească; pl. m. și f. bulgărești

23. [DOOM 2] bulgăresc adj. m., f. bulgărească; pl. m. și f. bulgărești

24. [DOOM 3] bulgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, 3 sg. bulgărește, imperf. 1 bulgăream; conj. prez. 1 sg. să bulgăresc, 3 să bulgărească

25. [DOOM 2] bulgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, imperf. 3 sg. bulgărea; conj. prez. 3 să bulgărească

26. [Argou] umbrelă bulgărească expr. umbrelă cu vârful ascuțit, înmuiat în otravă.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TRADUCĂTOR, -OARE, traducători, -oare, s. m. și f. Persoană care traduce (un […]
1. [DEX '09] TRADUCȚIE, traducții, s. f. (Înv.) Traducere. – Din fr. traduction, lat. traductio. […]
1. [DEX '09] TRADUCȚIE, traducții, s. f. (Înv.) Traducere. – Din fr. traduction, lat. traductio. […]
1. [DEX '09] GRĂUNTE, grăunți, s. m. 1. Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; […]
[DE] TRADUTTORE, TRADITORE (it.) traducător, trădător – Joc de cuvinte având sensul că transpunerea dintr-o […]
1. [dexonline] TRAFALET, trafaleți s. m. (nerecomandat pl. și trafalete / trafaleturi, s. n.) Unealtă […]
1. [MDA2] traficare sf [At: CANELLA, V. 285 / Pl: ~cări / E: trafica] (Rar) […]
1. [DEX '09] TRAFORAJ, traforaje, s. n. 1. Procedeu de ornamentare, constând în decuparea unei […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro