1. [DEX '09] BUIMĂCIRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. – V. buimăci.
2. [MDA2] buimăcire sf [At: DRĂGHICI, R. 33 / Pl: ~ri / E: buimăci] Năucire.
3. [DEXI] buimăcire s.f. (pop.) Faptul de a (se) buimăci; năucire, buimăceală. Vino-ți în sine... Ești în buimăcire (C. NEGR.). • pl. -i. /v. buimăci.
4. [DLRLC] BUIMĂCIRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci; buimăceală. Vino-ți în sine... Ești în buimăcire. NEGRUZZI, S. III 247.
5. [DLRM] BUIMĂCIRE, buimăciri, s. f. Faptul de a (se) buimăci.
6. [DEX '09] BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.
7. [MDA2] buimăci vtr [At: BELDMAN, TR. 387 / Pzi: ~ăcesc / E: buimac + -i] 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac Si: a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci.
8. [DEXI] buimăci vb. IV. refl., tr. (pop.) A deveni sau a face să devină buimac; a (se) năuci, a (se) zăpăci. Portarul se buimăcise la cele ce vedea (ISP.). • prez.ind. -esc. /buimac + -i.
9. [CADE] BUIMĂCI (-ăcesc) l. vb. tr. A ameți, a zăpăci, a năuci: mă buimăcise vuetul trenurilor (GRIG.). II. vb. refl. A deveni buimac, a ameți, a se zăpăci: portarul se buimăcise la cele ce vedea (ISP.).
10. [CADE] ❍ ÎMBUIMĂCI (-ăcesc) = BUIMĂCI: cum sta el așa îmbuimăcit (RET.).
11. [DLRLC] BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. ◊ Tranz. Vestea neașteptată l-a buimăcit.
12. [DLRM] BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac.
13. [Șăineanu, ed. VI] buimăcì v. a năuci: portarul se buimăcise de cele ce vedea ISP.
14. [Scriban] buimăcésc v. tr. (d. buĭmac). Amețesc, zăpăcesc, năucesc.
15. [DOOM 3] buimăcire s. f., g.-d. art. buimăcirii; pl. buimăciri
16. [DOOM 2] buimăcire s. f., g.-d. art. buimăcirii; pl. buimăciri
17. [DOOM 3] buimăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcesc, 3 sg. buimăcește, imperf. 1 buimăceam; conj. prez. 1 sg. să buimăcesc, 3 să buimăcească
18. [DOOM 2] buimăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcesc, imperf. 3 sg. buimăcea; conj. prez. 3 să buimăcească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL