1. [DEX '09] BUIMĂCEALĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală.
2. [MDA2] buimăceală sf [At: BELDIMAN, O. 64 / Pl: ~celi / E: buimăci + -eală] Buimăcire.
3. [DEXI] buimăceală s.f. (pop.) Buimăcire, amețeală, năuceală, zăpăceală. În buimăceala ceea... unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă (CR.). • pl. -eli. /buimăci + -eală.
4. [CADE] BUIMĂCEALĂ (pl. -eli) sf. Amețeală, zăpăceală, năucie, uluială: trăiau toți cu toții într’o zăpăceală și într’o ~ fără seamăn (ISP.) [buimăci].
5. [DLRLC] BUIMĂCEALĂ, buimăceli, s. f. Amețeală, zăpăceală, uluială. În buimăceala ceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Această zicere îl trezise din buimăceala în care-l adîncise scena ce urmase. NEGRUZZI, S. I 229.
6. [DLRM] BUIMĂCEALĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Din buimăci + suf. -eală.
7. [Șăineanu, ed. VI] buimăceală f. amețeală: trezind’o din buimăceala în care căzuse ISP.
8. [Scriban] buĭmăceálă f., pl. elĭ. Amețeală, zăpăceală, năuceală.
9. [DOOM 3] buimăceală s. f., g.-d. art. buimăcelii; pl. buimăceli
10. [DOOM 2] buimăceală s. f., g.-d. art. buimăcelii; pl. buimăceli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL