1. [MDA2] buiestra vt [At: MAT. FOLK. 486 / Pzi: ~rez / E: buiestru] A face calul să meargă în buiestru Si: a buiestri.
2. [CADE] BUIESTRA, ÎMBUIESTRA (-trez) I. vb. tr. A face (un cal) să umble în buiestru. II. vb. intr. A umbla în buiestru: Ghiocel buiestra lin și repede (S. -ALD.).
3. [Scriban] buĭestréz v. tr. Lit. Merg în buĭestru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL