1. [MDA2] buiecitură sf [At: DOSOFTEI, ap. GCR 231 / Pl: ~ri / E: buieci + -tură] Prosperitate.
2. [DEXI] buiecitură s.f. (înv.) Belșug, prosperitate. • pl. -i. /buieci + -tură.
3. [Scriban] buĭecitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Traĭ de buĭac, traĭ liber și îmbelșugat.
4. [DLRLV] BUIECITURĂ s.f. (Mold.) 1. Îngîmfare, nechibzuință. Iară eu dziș în buiecitura mea: „Nu m-oi clăti în veac!” DOSOFTEI, PSALTIRE 1680. 2. Trai liber. Cf. NCCD (gl.). Etimologie: buieci + suf. -tură. Vezi și buiac, buieceală, buieci, buiecie. Cf. buieceală, buiecie, fălie (2), făloșie, hicimășie, măroșie, zuzie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL