1. [MDA2] buică sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: mg bujka] (Rar) Scurtuc de postav pentru femei, de culoare mov (și lung până spre genunchi).
2. [DEXI] buică s.f. (reg.) Veșmînt femeiesc din postav, lung pînă la genunchi. • pl. -ci. /<magh. bujka.
3. [Scriban] búĭcă f., pl. ĭ (ung. bujka). Trans. Un fel de surtuc femeĭesc de postav.
4. [DE] BUICĂ, Nicolae (1855-1932, n. Slatina), violonist român. A concertat împreună cu George Enescu (sonata Kreutzer). A ridicat stilul de interpetare lăutărească la cea mai înaltă treaptă prin tehnica flageoletelor și a coardelor duble. Repertoriu clasic și romantic, melodii populare și improvizații personale în stil românesc, romanțe și parafraze.
5. [DRAM 2021] buică, buici, s.f. (reg.) 1. Veston. 2. Orice haină din material mai gros (de regulă postav), scurtă până la brâu, care se ia peste cămașă / rochie: „De-i țâne-o și clocește / Pă la vară-a scoate pui / Și ț-i face bani destui. / A scoate-on cocoș ș-o puică, / Și-a lua nănașu buică” (Bilțiu, 2015: 212). – Din magh. bujka (Scriban, MDA).
6. [DRAM 2015] buică, buici, s.f. – (reg.) 1. Veston. 2. Orice haină din material mai gros (de regulă postav), scurtă până la brâu, care se ia peste cămașă / rochie. – Din magh. bujka (Scriban, MDA).
7. [DRAM] buică, -i, s.f. – 1. Veston. 2. Orice haină din material mai gros (de regulă postav), scurtă până la brâu, care se ia peste cămașă / rochie. – Din magh. bujka.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL