1. [MDA2] bugeac1 sn [At: H XIV, 348 / V: -ag1, buceag[1] / E: tc buğak] 1 (Reg) Peninsulă. 2 Partea estică a Basarabiei, unde erau așezați tătarii. 3 (Îe) A pus-o Ia ~ A furat-o. 4 Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 5 Melodie după care se execută bugeacul (4)
2. [DEXI] bugeac1 s.n. 1 (reg.) Peninsulă. 2 (și nm. pr.) Partea de sud a Basarabiei unde erau așezați tătarii. În Bugeac Gruie-au intrat (ALECS.). 3 expr. (reg.) A trăi ca-n bugeag = a trăi ca un sălbatic. A pus-o la Bugeac = a furat-o. 4 Numele unui dans popular. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -uri. și bugeag, buceag s.n. /<tc. bučak „colț”; „ținut îndepărtat”.
3. [DLRM] BUGEAC s. n. Ținut de stepă brăzdat de văi adînci și seci și lipsit de ape curgătoare. – Tc. bucak.
4. [Scriban] 2) bugeác n., pl. urĭ și ece (turc. tăt. buğak, unghĭ, colț, loc izolat, cum se numea sudu Basarabiiĭ, locuit odinioară de Tătarĭ). Vechĭ. Peninsulă. Azĭ. Ml. Un dans popular. Btș. (bugeag, pl. urĭ și ege). Pustiŭ. A trăi ca’n bugeag, a trăi ca un sălbatic, ca într’un loc pustiŭ.
5. [MDA2] bugeag1 sn vz bugeac1
6. [DEXI] buceag s.n. v. bugeac1.
7. [DEXI] bugeag s.n. v. bugeac1.
8. [DE] BUGEÁC (< tc.) s. n. Regiune de stepă brăzdată de văi cu versanți povîrniți, lipsită de ape curgătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL