1. [DEX '09] BUFNITURĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. – Bufni + suf. -tură.
2. [MDA2] bufnitură sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: bufni + -tură] Zgomot înfundat produs de o cădere, o izbire, o explozie etc.
3. [DEXI] bufnitură s.f. Zgomot înfundat produs de o cădere, o izbire, o explozie etc.; bufneală, bufnit. Deodată se auzi o bufnitură grozavă (SADOV.). • pl. -i. /bufni + -tură.
4. [DLRLC] BUFNITURĂ, bufnituri, s. f. Zgomot produs prin lovire, izbire, explozie, cădere etc.; bufnet. Bufnituri grele s-auziră în uși. CAMILAR, N. I 75. Deodată a auzit o bufnitură grozavă. SADOVEANU, O. VI 384.
5. [DLRM] BUFNITURĂ, bufnituri, s. f. Faptul de a bufni; zgomot produs prin cădere, izbire, explozie etc.
6. [CADE] BUFNIT sbst., BUFNITURĂ (pl. -turi) sf.- BUFNET: bufnitul mut și înfundat al pumnilor (BR. -VN.); se aud în salon bufnituri înfundate (CAR.).
7. [DOOM 3] bufnitură s. f., g.-d. art. bufniturii; pl. bufnituri
8. [DOOM 2] bufnitură s. f., g.-d. art. bufniturii; pl. bufnituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL