1. [MDA2] budură2 sf vz budur
2. [MDA2] budură1 sf [At: I. CR. IV, 122 / Pl: ~~ re / E: nct] (Reg) Pustiu nelocuit de oameni (dar locuit de diavol).
3. [MDA2] budur sn [At: N. RUCĂREANU, ap. ODOBESCU, S. III, 93 / V: ~ă2 sf / A și: budur / Pl: ? / E: nct] Stâncă mare pe care se urcă capra neagră.
4. [CADE] ❍BUDUR sm. Mold. Trans. Jghiab de fîntînă, pentru adăpat vitele, alcătuit dintr’un trunchiu de copac scorburos.
5. [DLRLC] BUDUR, budure, s. n. (Popular) Stîncă mare, cu vegetație săracă. Iată pe budur vînătorul Descinde-ncins cu capra [sălbatică]. La ODOBESCU, S. III 93.
6. [DLRM] BUDUR, budure, s. n. (Pop.) 1. Stîncă mare cu vegetație săracă. 2. Buduroi (3).
7. [Șăineanu, ed. VI] bùdur m. 1. trunchiu de arbore găunos; 2. găleată de puț (obișnuit dintr’un trunchiu scobit). [Derivat dintr’un primitiv bud, trunchiu, înrudit cu but (cf. buture)].
8. [Scriban] búdur n., pl. e (cp. cu ung. bódor, vagabond). Sud. Stîncă inaccesibilă pe care hălăduĭește capra neagră. Nord. (budúră, f., pl. ĭ). Loc depărtat și pustiŭ (coclaurĭ).
9. [DAR] budur s.n. (reg.) stâncă mare, adăpost pentru capra neagră.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL