1. [CADE] ❍BUDUIU = BUDĂlU.
2. [Șăineanu, ed. VI] buduiu n. Tr. găleată: ia și cea sită din cuiu și făină din buduiu POP. [V. budacă].
3. [DEX '09] BUDĂI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp, se țin băuturi etc. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână. – Din magh. bödön.
4. [MDA2] budai sn vz budăi
5. [MDA2] budaie sn[1] vz budăi
6. [MDA2] budăi sn [At: MARIAN, ap. DA / V: ~dai, ~daie, ~ău, ~dâi[1], ~dâu[2], ~deu, ~die, ~dui[3] / Pl: ~ie / E: mg bödöny] (Reg) 1 Vas de lemn, confecționat din doage, de forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la câmp sau se țin băuturi. 2 (Înv; îe) A turna ca în ~iul țiganului A mânca în neștire. 3 Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fântână.
7. [MDA2] budău sn vz budăi
8. [MDA2] budeu sn vz budăi
9. [MDA2] budie sf vz budăi
10. [DEXI] budacă s.f. (reg.) Vas folosit pentru închegarea laptelui. /cf. budăi.
11. [DEXI] budái s.n. (reg.) 1 Vas din doage, avînd forma unui trunchi de con, în care se păstrează laptele, brînză etc.; putină. Le atîrnă pe toate de cîte un cui de lemn, ca să se scurgă fiecare în cîte un budăi deosebit (HOG.). ♦ Putină pentru bătut untul. 2 Vas de lemn în care este păstrată faina. 3 Trunchi scobit, folosit ca ghizd la fîntînă. ♦ Ext. Fîntînă cu adîncime mică. • pl. -ie. /<magh. bödön(y).
12. [CADE] BUDĂIU, BUDÎIU (pl. -ie) sn. Mold. Bucov. Trans.1 Vas de doage de forma unui con trunchiat în care se păstrează diferite lăptării sau în care se alege untul: căruțele Moților care duc cofe și budăie (IRG.) ¶ 2 Trunchiu scobit întrebuințat în loc de ghizduri la o fîntînă [ung. bödöny].
13. [CADE] BUDĂU = BUDĂIU.
14. [CADE] BUDÎU 👉 BUDĂlU.
15. [DLRLC] BUDĂI, budăie, s. n. (Mold., Bucov., Transilv.) 1. Vas de lemn făcut din doage, mai strîmt la gură decît la bază, în care se păstrează laptele, se duc bucatele la cîmp, se țin băuturi etc. Baciul cel bătrîn... mîntui de turnat jîntița prin zăgîrne... le atîrnă pe toate de cîte un cui de lemn, ca să se scurgă fiecare în cîte un budăi deosebit. HOGAȘ, M. N. 191. ♦ Putinei pentru bătut untul. 2. Trunchi scobit, întrebuințat în loc de ghizduri la fîntînă; p. ext. fîntînă puțin adîncă. Șapte budăie negre, scorburi de la pădurea arsă de stejar, deschise într-o parte, erau cufundate numai de doi coți deasupra izvoarelor. SADOVEANU, N. P. 167. – Variante: budîi (SBIERA, P. 308), budui (ALECSANDRI, P. P. 310) s. n.
16. [DLRLC] BUDÎI s. n. v. budăi.
17. [DLRLC] BUDUI s. n. v. budăi.
18. [DLRM] BUDĂI, budăie, s. n. (Reg.) 1. Vas de lemn în care se păstrează laptele, se duc bucatele la cîmp, se țin băuturi etc. ♦ Putinei. 2. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fîntînă; p. ext. fîntînă puțin adîncă. [Var.: budui s. n.] – Magh. bödöny.
19. [Șăineanu, ed. VI] budacă f. 1. putineiu scurt și larg; 2. fig. și fam. femeie scurtă și grasă. [Variantele: budașcă, budaie, budălău, buduiu se trag dintr’un primitiv bud, scorbură de copaciu (v. budur)].
20. [Scriban] budăĭ V. buduĭ.
21. [Scriban] budúĭ n., pl. ĭe (ung. bödöny, putinică, rudă cu bădan, budacă, butoĭ). Mold. Trans. Doniță fără fund, trunchĭ saŭ tub larg pus în pămînt ca să primească apa unuĭ izvor la suprafață. Putinică saŭ găleată p. diferite lucrurĭ. – Și budăĭ, pl. aĭe; bădăŭ, pl. ăĭe; și budîĭ, pl. îĭe. V. sulinar.
22. [DOOM 3] budăi (reg.) s. n., pl. budăie
23. [DOOM 2] budăi (reg.) s. n., pl. budăie
24. [DER] budăi (-aie), s. n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Șanț, canal de scurgere din lemn. – Var. budîi(e), budău, budîu, budae, buda(ș)că, budălău, budereu. Mag. bödöny „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budălău, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihală, buduhală, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoiaș, burduf). Rom. budalău, a ajuns în mag. (dialectal) în forma bödölö (Tamás, Magyar Nyelvör, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creații expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).
25. [Onomastic] BUDĂIU subst., un fel de putinică. 1. Budăi (Vr; GL); – fam. (Paș); – frecv. (Buc); -u (G Bog); -ul (Dm; Ștef). 2. Budaiu, ard., 1726 (Paș).
26. [DLRLV] BUDĂI s.n. (Mold.) Vas de lemn făcut din doage; putinică. Feace un budăiu mare și mîna argații de căra apă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. bödön(y), bodon(y). Cf. barilcă, berbință, buduroi, buriu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL