1. [MDA2] budacă2 sf vz budac2
2. [MDA2] budacă1 sf vz budac1
3. [DEXI] budacă s.f. (reg.) Vas folosit pentru închegarea laptelui. /cf. budăi.
4. [CADE] BUDACĂ (pl. -ce) sf. 🐑 Ciubăr în care se încheagă laptele la stînă [comp. BUDĂIU].
5. [DLRM] BUDACĂ, budace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se pune laptele la închegat. – Din bud[ăi] + suf. -acă.
6. [Șăineanu, ed. VI] budacă f. 1. putineiu scurt și larg; 2. fig. și fam. femeie scurtă și grasă. [Variantele: budașcă, budaie, budălău, buduiu se trag dintr’un primitiv bud, scorbură de copaciu (v. budur)].
7. [Scriban] budácă f., pl. e (rudă cu buduĭ). Est. ș.a. Putină cu gura maĭ deschisă de cît fundu și în care se toarnă laptele din gălețĭ la stînă și se păstrează zeru.
8. [MDA2] budac2 sn [At: H III, 325 / V: ~ă2, ~ană1, -arcă, -așcă sf / Pl: ? / E: ns cf budăi] (Reg) Vas pentru închegarea laptelui.
9. [MDA2] budac1 sn [At: LIUBA-IANA, M. 108 / V: ~ă1 sf / Pl: ~ace / E: srb budak] (Reg) Sapă mică, cu coadă scurtă și grea.
10. [MDA2] budană1 sf vz budac2
11. [MDA2] budarcă sf vz budac2
12. [MDA2] budașcă sf vz budac2
13. [CADE] ❍BUDAC2 (pl. -ace) sn. = BUDACĂ.
14. [CADE] ❍BUDAC1 (pl. -ace) sn. Băn. 🚜 Sapă, săpoiu, tîrnăcop cu care se fac cuiburile pentru sădit [srb.].
15. [CADE] BUDĂCICĂ sf. 🐑 dim. BUDACĂ.
16. [DLRM] BUDAC, budace, s. n. (Reg.) Sapă mare sau tîrnăcop cu care se fac cuiburi pentru sădit. – Sb. budak.
17. [Șăineanu, ed. VI] budaie f. Mold. V. budacă.
18. [Șăineanu, ed. VI] budălău n. Mold. V. budacă.
19. [Scriban] budác n., pl. e (sîrb. búdak=trnokop). Ban. Sapă.
20. [DER] budac (budace), s. n. – (Banat) Tîrnăcop. – Var. budacă. Sb. budak (DAR).
21. [DRAM 2021] budacă, s.f. (reg.) Vas mare de lemn în formă de putină; budâi. ■ Se folosește la măsuratul laptelui cu carâmbul, pentru închegarea cașului și la cumpănitul brânzei, pentru depozitarea merelor ca să fermenteze. ■ (onom.) Budacă, nume de familie în jud. Maram. – Cf. budâi „vas din doage în care se păstrează laptele” (Scriban, DLRM, MDA).
22. [DRAM 2015] budacă, s.f. – (reg.) Vas mare de lemn în formă de putină (Papahagi, 1925); budâi. Se folosește la măsuratul laptelui cu carâmbul (Dăncuș, 1986), pentru închegarea cașului și la cumpănitul brânzei (Georgeoni, 1936: 75), pentru depozitarea merelor ca să fermenteze (Ieud, 1988). ♦ (onom.) Budaca, Budacă, nume de familie în Maramureș. – Cf. budâi „vas din doage în care se păstrează laptele” (< magh. bödöny „bidon, putină”) (Scriban, DLRM, MDA); cf. germ. Butte, Bude „vas de lemn” (Țurcanu).
23. [DRAM] budacă, s.f. – Vas mare de lemn în formă de putină (Papahagi 1925); budâi. Se folosește la măsuratul laptelui cu carâmbul (Dăncuș 1986), pentru închegarea cașului și la cumpănitul brânzei (Georgeoni 1936: 75), pentru depozitarea merelor ca să fermenteze (Ieud 1988). – Cf. germ. Butte, Bude „vas de lemn” (Țurcanu).
24. [DAR] budac s.n. (reg.) sapă (mică).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL