workaholism, numit si dependenta de munca, dorinta compulsiva de a munci. Workaholismul este definit in diferite moduri. In general, insa, se caracterizeaza prin ore de lucru excesive (peste cerintele locului de munca sau financiare), prin gandirea continua la munca si prin lipsa placerii de a munci, care nu au legatura cu cerintele reale de la locul de munca. Workaholismul poate fi vazut ca o conditie prealabila pentru succes si, in consecinta, unii indivizi pot gasi extrem de dificil sa se elibereze de munca, chiar si atunci cand li se ofera posibilitatea de a face acest lucru. Workaholismul este asociat cu o sanatate fizica redusa si cu diverse tulburari psihiatrice, inclusiv anxietate, tulburare de deficit de atentie/hiperactivitate ( ADHD ), depresie si tulburare obsesiv-compulsiva (TOC).
Desi termenul de workaholism a devenit un loc comun, au existat putine cercetari empirice (si consens) cu privire la ceea ce inseamna cand cineva este numit workaholic. Cantitatea modesta de cercetari existente a fost realizata intr-un mod fragmentar. Cu toate acestea, fara o definitie comuna, devine dificil sa se dezvolte o imagine holistica a workaholismului.
Un punct de vedere comun este ca workaholismul este pur si simplu o forma extrema de implicare in munca. Desi cele doua constructii au fost considerate sinonime in literatura de specialitate, implicarea in munca este in mod clar distincta de workaholism prin faptul ca implicarea in munca are o componenta atitudinala cu privire la munca, in timp ce workaholismul se refera la modelele comportamentale si la o perspectiva generala asupra muncii. Implicarea ridicata la locul de munca nu este neaparat legata de workaholism, in sensul ca lucratorii pot fi foarte implicati in munca lor si pot considera munca ca fiind un element-cheie in viata lor, dar nu sunt workaholici (de exemplu, ei pot totusi sa plece de la locul de munca la sfarsitul unei zile de opt ore si sa nu se gandeasca la el pana la intoarcerea la serviciu a doua zi). Prin urmare, workaholismul nu este doar un caz extrem de implicare in munca.
In incercarea de a defini workaholismul, unii cercetatori au impus o cerinta cantitativa asupra granitelor sale, in sensul ca numarul total de ore lucrate pe saptamana determina tendintele workaholice. Cu toate acestea, studiile au aratat ca numarul de ore lucrate nu este in sine un indicator al workaholismului. Multe motive externe, cum ar fi nevoia de bani sau climatul organizational (adica atmosfera generala de la locul de munca), pot explica orele lungi de munca ale unui individ. Workaholicii, in schimb, pot fi motivati intrinsec sa lucreze multe ore din cauza incapacitatii de a se dezangaja de la munca.
Alte cercetari au evidentiat factori suplimentari, cum ar fi atitudinile si caracteristicile bazate pe valori ale workaholismului. Din aceste perspective, workaholismul poate fi conceptualizat in termeni de atitudine a lucratorului cu privire la locul de munca, inclusiv entuziasm, angajament si implicare. Un alt corp emergent de literatura a definit workaholismul ca fiind format din trei tendinte comportamentale: petrecerea timpului discretionar in activitati de munca, gandirea la munca atunci cand nu se afla la serviciu si munca dincolo de cerintele organizationale sau economice. Cea mai frecvent utilizata masura de auto-raportare a workaholismului, dezvoltata de psihologii americani Janet T. Spence si Ann Robbins, utilizeaza o scala care consta din trei factori: implicarea excesiva in munca, motivatia pentru munca si lipsa placerii de a munci.
Dependentul de munca este portretizat printr-un set de caracteristici distincte. Angajatii care experimenteaza impreuna o implicare ridicata in munca, o dorinta ridicata de a munci si o placere scazuta de a munci sunt mai susceptibili de a fi workaholici decat cei care experimenteaza doar un subset de simptome. In plus, un flux larg de cercetari a constatat ca variabilele tipice asociate cu workaholismul includ implicarea in munca, stresul de la locul de munca si dezechilibrul dintre viata profesionala si cea privata. Literatura empirica a aratat, de asemenea, ca workaholicii experimenteaza mai putina satisfactie la locul de munca si in viata decat non-workaholicii.
Workaholismul este daunator pentru bunastarea individuala, cauzand stres, epuizare, anxietate si plangeri de sanatate. In plus, workaholicii sunt mai predispusi la dependente secundare, cum ar fi alcoolismul si supraalimentatia. Workaholismul poate afecta, de asemenea, viata persoanelor cu care este asociat angajatul workaholic. Angajarea excesiva in munca este susceptibila sa perturbe echilibrul dintre viata profesionala si cea privata, cum ar fi echilibrarea nevoilor personale si familiale cu cerintele profesionale, si poate impiedica relatiile interpersonale. Sotii si copiii dependentilor de munca se pot simti singuri, neiubiti si abandonati emotional sau fizic. Workaholismul poate tensiona relatiile conjugale, ducand la divort. In cele din urma, workaholismul poate duce la rezultate negative la locul de munca (de exemplu, absenteism, fluctuatie de personal). De fapt, standardele ridicate (si probabil nerealiste) stabilite de managerii workaholici ar putea duce la resentimente, conflicte si un moral scazut in randul colegilor de munca. Costurile excesive ale workaholismului pentru sine, pentru familie si pentru organizatia insasi justifica faptul ca indivizii acorda o atentie sporita acestui concept crucial.
Pentru a crea programe de interventie eficiente, este imperativ ca atat corelatiile, cat si simptomele workaholismului sa fie luate in considerare de catre profesionistii din domeniul sanatatii mintale si consilierii de cariera. O abordare dimensionala le permite practicienilor si clientilor lor sa examineze corelatiile specifice ale workaholismului in locul constructiei globale. De exemplu, in ceea ce priveste echilibrul dintre viata profesionala si cea privata, este imperativ ca standardele de la locul de munca sa sustina prioritatile echilibrate si stilul de viata sanatos, ceea ce poate contribui la incurajarea dependentilor de munca sa faca schimbari comportamentale benefice.
