Hedonismul este un termen care provine din limba greaca si se traduce “placere”. Acesta este atat un curent filosofic, dar si o conceptie etica, ce face referire la placere, dar si la desfatare, pentru binele suprem. De altfel, hedonismul face referire si la incercarea omului de a obtine placere, acesta fiind unul dintre principiile ale comportamentului individului. Curentul a fost creat in Antichitate, mai precis in Roma Antica, de catre Artisip din Cirene. Acesta a pus in principal accentul pe placerea si senzualitatea individului. Totusi, ulterior, curentul a fost dezvoltat, cu ajutorul bazelor rationaliste, in Grecia Antica, in Atena, de catre Epicur.
Ulterior, renascentistii, iluministii, precum si materialistii, in secolul 18 au pus asupra hedonismului si accentele antireligioase, precum si cele individualiste. In esenta sa, hedonismul pleaca inclusiv de la incercarea omului de a cauta placerea, dar si fericirea. Aceasta cautare are ca scop evitarea neplacerilor si a suferintelor cu care acesta se poate confrunta de-a lungul vietii. Astfel ca, individul urmareste toate mijloacele prin intermediul carora raportul care se regaseste intre placere si tristete sau suferinta sa fie unul cat mai mare. In acest mod, hedonismul poate fi caracterizat ca si o cautare indelungata a sinelui, pentru crearea placerii.
