In lingvistica, unitate lexicala (cuvant sau locutiune) cu sens contrar alteia: de exemplu, mic si mare, frumos si urat, rece si cald, aproape si departe, sus si jos, inauntru si afara etc.; se face uneori distinctie intre a. lexical (in care perechea este formata, ca in exemplele date, din cuvinte diferite si din punct de vedere etimologic) si a. gramatical, in care opozitia este obtinuta cu ajutorul unor prefixe (drept - nedrept, asemanator - diferit, ataca - desprinde etc.). Intr-un sens mai larg, antonimele includ, de asemenea, perechi de termeni care, conform unor distinctii mai subtile, sunt considerate "complementare" (adica de asa natura incat afirmarea unuia implica, in general, excluderea celuilalt, cum ar fi barbat - femeie, necasatorit - casatorit), sau intre care relatia este mai degraba una de "inversiune" sau "reciprocitate".
Calificativ al unui termen care, in raport cu altul, poseda un sens opus, adica se afla intr-o relatie de antonimie.