Acarienii fac parte din specia artropodelor și aparțin clasei de arahnide, la fel ca și păianjenii. Sunt organisme microscopice care măsoară între 0.2 și 0.3 mm
În mod normal, ei sunt inofensivi pentru majoritatea dintre noi dar pot provoca reacții alergice puternice persoanelor al căror sistem imunitar îi percepe cași o amenințare
Substanța care provoacă alergia este produsă în saliva și în intestinele acarienilor. Alergia se manifestă deci la fecalele și la “cochilia” lor.
Acarienii la care suntem cel mai mult expuși fac parte din 2 famili: pyroglyphidae și acaridae. Fiecare dintre aceste două familii include mai multe specii.
Familia pyroglyphidae este o parte integrantă a vieții noastre. Sunt acei acarieni care colonizează în principal saltelele, în căutarea umidității, căldurii și a hranei (scuamele de piele umană). Se mai regăsesc si în perne, covoare și orice înveliș textil (canapele, mobilă tapițată, perdele, draperii). Din această familie, fac parte 2 specii foarte alergene, acarienii numiți Dermatophagoides farinae și Dermatophagoides pteronyssinus.
A doua familie, acaridae, este cea a acarienilor de depozitare. Aceștia se găsesc în făinuri și sunt responsabili pentru astm și dermatita de contact. În limbaj popular, vorbim despre alergia la făină.
Acarienii de depozitare reprezintă principala cauză a astmului profesional, brutarii fiind cei mai expuși riscului.
Incidența alergiei la acarieni se apropie de 20%, adică 1 din 5 persoane ar putea avea această sensibilitate însă mai mult de jumătate nu sunt diagnosticați
Acarienii trăiesc între 2 și 3 luni. Pe parcursul scurtei lor existențe, se reproduc de maximum 2 ori, producând între 20 și 80 de ouă. Scuamele de piele umană pierdute zilnic de un om (între 70 și 140 mg) sunt suficiente pentru a hrăni câteva mii de acarieni pe tot parcursul vieții lor.
Știați că?
Acarienii au o uimitoare capacitate de adaptare. Imediat ce nu mai găsesc condițiile optime de supraviețuire și înmulțire (și anume o temperatură de 25°C și umiditate minimă de 60%), aceștia se adună unii lângă alții pentru a menține o căldură suficientă și pentru a se asigura că pierderea de umiditate de la un acarian, este preluată și compensată de cel de lângă el.
În lipsa unor simptome precum nas înfundat și care curge, înroșirea ochilor, strănut repetat, respirație șuierătoare, semn al unei posibile alergii, nu am avea de ce să scăpam de acarieni
Cu toate acestea, le putem limita numărul, recurgând la acțiuni antiacarieni
Nivelul de umiditate din casă este parametrul crucial care poate opri înmulțirea acarienilor. Prin urmare, este necesară menținerea unei umidități sub 50%. Un mic sfat, aerisiți dimineața 5-10 minute, lăsând pilota la marginea patului, pentru a permite saltelei să evacueze umiditatea și căldură acumulate în timpul nopții.
Spălarea așternuturilor de pat, în fiecare săptămână la 50-60 grade C iar a pernelor și pilotelor, trimestrial.
În cazul unei alergii diagnosticate, omorârea acarienilor nu este o soluție deoarece alergenul este prezent în fecalele și în reziduurile lor. Chiar și mort, acarianul continuă să fie alergen.
Nu este indicat să folosiți acaricide, care sunt prin definiție pesticide și sunt dăunătoare sănătății. Singura soluție este folosirea unei huse antiacarieni, netratata chimic, a cărei țesătură este atât de strânsă încât nu mai permite contactul dintre alergen și persoana sensibilizată.
Aspirarea saltelei poate fi eficientă, cu condiția să folosiți un aspirator de înalta perfomanță și să treceți pe deasupra saltelei foarte încet (timp de 2 minute pe fiecare m2)
Purificatoarele de aer, care promit filtrarea aerului, elimină foarte puțin din acarieni, deoarece aceștia nu rămân în aer ci se ascund în textile.
În sfârșit, pentru a avea o locuință lipsită de acarieni, ar trebui să ne mutăm la o altitudine de cel puțin 1500 m.
